Spre deosebire de alte științe, biologia studiază sisteme vii, imprevizibile. Cum îi învățați pe elevi să cultive acea stare de fascinație și respect față de complexitatea lumii naturale, și cum poate acest lucru spori interesul lor pentru biologie?
Sistemele vii, imprevizibile, au legi care pot fi înțelese și respectate. Înțelegerea reduce imprevizibilul și crește fascinația. Și crește chiar respectul, dacă înțelegem că la nivelurile de bază — celular, molecular, suntem la fel, că împărțim aceeași alcătuire cu viețuitoarele microscopice din baltă, cu elefanții, cu firul de iarbă și mari arbori. Că adăpostim în interiorul nostru bacterii care ne influențează mai mult decât credem. Că alcătuirea și funcționarea noastră și a întregii lumi vii respectă câteva principii de bază, iar cunoașterea lor face lumea mai ușor de înțeles. De exemplu, dacă ai înțeles că fructul se formează din floare, nu mai e o mirare faptul că roșia e și fruct și legumă, iar dacă știi că reptilele fac ouă nu te mai blochezi în dilema „care a fost primul, oul sau găina”.
Trăim într-o epocă saturată de informații despre sănătate, nutriție sau genetică, adesea contradictorii. Ce unelte le oferă biologia tinerilor pentru a distinge între o dovadă științifică solidă și un mit sau un discurs pseudo-științific?
Asta e greu, dar se poate. Cu cât știi mai multe despre propriul corp și despre lumea vie în general, cu atât e mai ușor să distingi știința de pseudo-știință și să reziști ispitelor care promit repararea rapidă și ieftină a greșelilor de lungă durată (sănătate, nutriție).
Cu genetica e un pic mai dificil, nu pentru că ar fi mai greu de înțeles ci pentru că e o știință care evoluează atât de rapid și spectaculos încât e greu la un anumit nivel să faci diferența între ce s-a realizat deja și ce nu. Merge un apel la moderație și o poveste despre drumul descoperirilor științifice de la momentul de „evrika” dintr-un laborator până la aplicarea lor pe scară largă.
Care este acel concept din biologie de care elevii sunt de obicei cel mai interesați la clasă? Cum se reflectă acest lucru în modul în care alegeți să structurați lecția respectivă în manualele dumneavoastră?
Dincolo de spectaculosul care atrage (la prima vedere) atenția pe durate scurte, ceea ce o menține sunt legăturile logice, firele mai subțiri sau mai groase cu care ceea ce apare ca informație nouă se leagă de ceea ce exista deja în minte ca bază a cunoașterii. Copiii se bucură când își dau seama că știu și pot construi mai departe pe ceea ce știu.
Așa că lecțiile bune sunt construite pe algoritmi clari, împodobiți cu elemente surpriză, de joc și joacă – regulă valabilă nu doar la elevi, ci și la adulți. Iar exercițiile din lecții și de la finalul unităților de învățare trebuie să fie gradate ca să ofere un echilibru între satisfacția rezolvării și provocarea următoare.
Vă amintiți acel moment din carieră sau din timpul studiilor când biologia a încetat să fie o materie de studiu și a devenit o pasiune de o viață? Cum încercați să declanșați această „scânteie” în rândul propriilor elevi?
Nu știu dacă e un declanșator anume, și de aceea trebuie captată atenția și interesul prin orice mijloace disponibile. Eu îmi amintesc două momente, unul de înțelegere și altul de fascinație. Înțelegerea (ca un moment de iluminare) a fost când mi-am dat seama că firul tânăr de iarbă pe care îl priveam este de fapt o frunză. Adică și iarba e formată din specii distincte de plante, cu aceeași alcătuire – rădăcini, tulpini, frunze, flori – ca a celorlalte plante. Nu știu de unde, în mintea mea, până atunci iarba avea un statut separat – poate din expresia „câtă frunză și iarbă”. Eram în clasa a noua, ar fi trebuit să știu. Iar momentul de fascinație a fost de ordin estetic când, privind prin lentilele microscopului niște granule de amidon dintr-un bob de fasole, m-a cucerit frumusețea acelor ovale de un violet strălucitor (de la colorația cu iod) care se rostogoleau în picătura de apă, ca niște pietre prețioase.
Așa că încerc să creez și eu momente-surpriză când ceva ce părea cunoscut sau firesc până atunci să apară într-o lumină nouă.
Și nu știu dacă au fost chiar factorul declanșator, dar într-o vreme în care manualele erau lipsite de culoare, biologia avea manuale cu desene cât de cât colorate. Așa că acum, la manualele la care lucrez, caut să aleg cele mai clare și expresive imagini, care să facă biologia mai ușor de înțeles.
