Profesor la Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc” din București, Alexandru Popp analizează în acest interviu provocările predării limbii latine într-o lume a vitezei digitale, avertizează asupra capcanelor inteligenței artificiale și arată cum studiul acestei limbi devine o cheie pentru înțelegerea comunicării umane.
Din experiența dumneavoastră la catedră, cum îi convingeți pe elevi că latina nu este o „limbă moartă”, ci fundamentul viu al limbilor moderne și al culturii europene?
Drept să spun, nu cred că am încercat vreodată sau am avut vreo strategie în această direcție. Pentru mine este atât de evident că studiul limbilor clasice este interesant și folositor încât pur și simplu am sperat ca entuziasmul meu să se transmită cumva empatic. Iar eu am simțit atracția pentru Antichitate încă din copilărie, înainte să știu să scriu sau să citesc. Mi se pare că interesul pentru această lume este deja prezent în elevi. Cei mai mici dintre ei sunt și cei mai receptivi. Cel mai greu e să pătrunzi în sufletele celor mai mari care sunt deja blazați, convinși că școala nu le este de niciun folos. Iar latina este parte din această școală de care s-au despărțit. Nu caut să le fac pe plac și nici să supraevaluez valorile antice. Întotdeauna șansele sunt mai mari atunci când elevii își dau seama că ești cinstit cu ei.
Care sunt cele mai mari provocări în a preda o limbă clasică unei generații obișnuite cu viteza digitală și cum reușiți să le captați atenția?
Viteza digitală este o problemă a oricărui studiu serios. Informațiile vin și pleacă atât de repede încât nu ajung niciodată să se fixeze corespunzător. În mod surprinzător, viteza digitală a ajutat mult limbile clasice pentru că mijloace care erau greu accesibile celor care le studiau au fost, încă din anii 1990, oferite cu generozitate de entuziaștii mediului digital. Am folosit de multă vreme tehnologia digitală în educație, iar pe măsură ce m-am familiarizat mai bine cu multitudinea de oportunități, am folosit-o și mai mult. Totuși, există acum capcana de a renunța la învățat și a te lăsa cu totul în brațele inteligenței artificiale. Nu recomand acest lucru. Folosesc și eu destul de mult inteligența artificială și mă ajută foarte mult. Totuși, există o mare cantitate de informații greșite în răspunsurile generate de rețelele neuronale. Orice informație trebuie verificată la sursă. Nu o dată inteligența artificială mi-a dat informații eronate, bazându-se pe interpretări personale ale unor texte de mâna a treia, dar susținând că acele informații se află în texte antice.
Cât despre captarea atenției, nu viteza digitală este în conflict cu conectarea elevilor la lecție, ci eterna „pasăre liră”. Elevii sunt rupți de societate din mediul lor natural pentru a fi „educați”, „instruiți”. Telefoanele, tabletele etc. îi captează cu adrenalină, cu culori, cu experiențe imersive, dar îi lasă goi de conținut la sfârșit. Putem folosi și noi aceste stimulente, dar rezultatele vor fi aceleași. Ați încercat vreodată să învățați o limbă străină pe Duolingo? Așa că singurul mod util de a transmite cunoștințe și abilități care să se fixeze în mintea elevilor este cel clasic, prin dialog. Aproape orice persoană cu care vorbești, îți va răspunde. E în firea oamenilor. Din păcate sunt prea mulți elevi într-o clasă, dar aceasta e altă poveste.
Cum poate manualul de latină să facă trecerea de la simpla învățare a limbii la înțelegerea mentalității și a valorilor lumii romane?
Un manual e un instrument. E o colecție de informații teoretice și de aplicații practice. Dacă informațiile teoretice sunt parcurse cu atenție și, apoi, fixate prin aplicații practice, se vor acumula o serie de competențe care vor fi baza pentru un dialog informat cu orice domeniu al cunoașterii. Atunci când cunoști o limbă, chiar și la un nivel de bază, ai acces la gândirea oamenilor care o folosesc. Manualele, prin alegerea unor texte suport, dar și a unor texte aplicative, favorizează accesul nemediat de traducere la felul în care vedeau lumea strămoșii noștri romani. Elevii trebuie lăsați să aprecieze ei înșiși ce e valoros și de urmat și ce e demn de a fi părăsit. Gândirea critică îi va face să înțeleagă mai bine nu numai lumea veche, ci și pe a noastră.
În viața reală, domeniile cunoașterii nu sunt rigid delimitate. Cum abordați la clasă conexiunea dintre latină și contextele interdisciplinare (istorie, mitologie, filosofie) pentru ca lecția să devină mai atractivă?
Terențiu, autor comic, a lansat o maximă care rezumă exact acest lucru: homo sum, humani nil a me alienum puto. Adică „sunt om și cred că nimic din ce este omenesc nu-mi este străin.” Pur și simplu nu poți cunoaște o limbă în profunzime fără o plasa în contextul vorbitorilor ei. Avem la dispoziție imagini, povești, idei care ne influențează și azi. Din păcate, nu și sunete. Muzica antică aproape a dispărut. Chiar și așa, dialogul pe mai multe paliere cu Antichitatea clasică este posibil și de dorit. Atâta vreme cât mai există curiozitate, pentru că suntem oameni, am vrea, măcar pe gaura cheii, să aflăm mai multe despre cei care au trăit în acele vremuri.
Se spune că o mai bună înțelegere a rădăcinilor noastre culturale naște o curiozitate mai profundă față de lume. Cum reușește studiul civilizației romane la orele de latină să le deschidă elevilor apetitul pentru a explora și a înțelege alte culturi?
În calitate de părinte al unor copii care tocmai au terminat clasa pregătitoare pot spune că acest interes este nativ. El este doar obturat pe parcursul anilor. Studiul civilizației greco-romane este un fel de explorare a unui mister, a unei taine de dincolo de milenii. Iar supriza cea mai mare care ne așteaptă la capătul acestui drum este că suntem atât de deosebiți, dar, paradoxal, atât de asemănători. Tocmai în descoperirea asemănării stă imboldul de a descoperi și alte culturi vechi sau noi. Dorința de a ne compara cu ceilalți este înnăscută în om, iar studiul alterității, făcut cu atenție la detalii la orele de latină, adâncește această aplecare naturală.
Care este cel mai important câștig cu care vreți ca elevii dumneavoastră să pășească în viața de adult, după ce au studiat latina în liceu?
Aș vrea ca studiul limbii, disecându-i mecanismele intime, să creeze în elevi pasiunea pentru filologie. Această disciplină minunată căreia ne-am dedicat noi, profesorii de limba latină, este o cheie pentru înțelegerea mesajelor pe multiple paliere: fonetic, lexical, morfologic, sintactic, stilistic, retoric, chiar dialectic. Sigur, nu doar limba latină are un rol în această analiză a mesajului, ci și limba română, limbile străine, logica, psihologia sau filosofia. Dar, prin natura ei, disciplina pe care o predau reunește foarte multe dintre elementele necesare pentru a genera o înțelegere profundă a comunicării între oameni.
