Din perspectiva dumneavoastră, care este cea mai mare provocare în a transforma informațiile despre celule, sisteme de organe sau ecosisteme într-o înțelegere profundă a respectului pentru viață în toate formele ei?
Aici ne confruntăm cu o situație de tipul „nu vedem pădurea din cauza copacilor”. Unii au tendința spre a vedea copacii, alții doar pădurea. Dificultatea e când trebuie creată această înțelegere globală, în care nici detaliile, nici principiile să nu fie omise sau neglijate. În general, insist pe cunoașterea și recunoașterea nivelurilor de organizare și de integrare, pe identificarea nivelurilor în care putem vorbi despre viață, dar și a nivelurilor mai simple, pe care viața se bazează și a celor mai mari, integratoare.
O idee care poate aduce o înțelegere mai complexă este că fiecare nivel de organizare (celulă, organ etc) are rolurile nivelurilor componente, plus cele rezultate din interacțiunea acestor componente. Urmărind acest concept în exemple concrete, se poate crea o imagine mai completă.
Pentru respectul pentru viață în toate formele, este nevoie și de dezvoltarea unei sensibilități, a unei componente psiho-emoționale care să completeze cunoașterea.
Pentru că suntem sau ar trebui să fim raționali, dar nu doar raționali. Acțiunile concrete de îngrijire a plantelor și mai ales a animalelor, a celor mai mici sau mai mari din familiile noastre trebuie încurajate și susținute, fiind dovezi ale respectului față de viață.
Biologia se intersectează astăzi tot mai mult cu chimia, fizica, geografia și chiar informatica. Cum reușiți să prezentați în manual aceste conexiuni, astfel încât elevul să nu vadă biologia ca pe un domeniu izolat, ci ca pe o parte esențială dintr-o lume științifică mai largă?
După cum știm, separarea în discipline diferite de studiu a apărut ca necesitate pentru aprofundare. În natură, fenomenele și procesele nu sunt separate și acest lucru poate fi în mod natural urmărit în descrierea lor. Pentru elevii de gimnaziu este mai utilă urmărirea acestor fenomene și procese și descrierea lor cu mai puțini termeni științifici. Pentru elevii de liceu, poate fi utilă și explicarea etimologiei termenilor științifici, care poate să creeze o legătură mai evidentă pentru ei.
Pentru că natura funcționează ca un întreg, după observarea ei fragmentată, pe căile specifice diferitelor științe, trebuie să tindem spre înțelegerea integrată și asta poate fi urmărit și în prezentarea lor în manual, prin diverse teme interdisciplinare.
Studiul biologiei presupune observarea atentă și colectarea de date. Cum modelează acest proces rigoarea intelectuală a unui tânăr, învățându-l să nu accepte nicio concluzie fără a analiza dovezile din spatele ei?
Dacă în perioada în care s-au format generațiile trecute accesul dificil la informații putea ducea la înțelegeri și acțiuni eronate, în prezent, abundența de informații pe diverse canale de influență este adevărata provocare pentru dezvoltarea rigorii intelectuale a tinerilor. Informațiile nu mai sunt accesate gradat și, într-o formă prea complexă, în absența unui plan de organizare, favorizează înțelegeri greșite.
Cred că sunt necesare: 1. dezvoltarea spiritului de observație și de comunicare despre ce ne înconjoară și despre propriul organism; 2. construirea unei gândiri logice care să permită analiza de tip cauză-efect (mai corect, cauze-efecte); 3. acceptarea ideii de îmbunătățire, uneori chiar de schimbare a unor informații pe măsură ce știința progresează.
Uneori, în interacțiunea directă cu elevii, apelez la un exemplu, caz real, care pe mine m-a impresionat: o persoană adultă, cu educație intelectuală (dar în domeniul artistic, pe care îl apreciez în general). Doamna respectivă nu voia „să doneze măduvă” mamei sale bolnave de leucemie, pentru că știa că „operația îi putea afecta nervii”. Împreună cu un medic prezent la relatare am încercat să o lămurim despre diferența dintre măduva spinării și măduva osoasă, dar atitudinea a fost foarte fermă: „În Anglia se face altfel”. Încă nu am avut curajul să aflu ce s-a întâmplat în acea familie. Dar pentru elevi, este un exemplu convingător pentru a înțelege de ce nu trebuie să ne oprim la primele impresii, la primele informații.
Dacă peste 10 ani un fost elev și-ar aminti o singură idee sau un singur principiu de la orele dumneavoastră de biologie, care ați dori să fie acela?
Să își amintească faptul că natura și sistemele vii găsesc soluții potrivite contextului. Nicio problemă nu este de nerezolvat, nicio soluție nu este bună sau rea la modul absolut. De asemenea, că majoritatea sistemelor vii au diferite planuri de rezervă, care sunt angrenate în situații speciale. Un exemplu pe care îl folosesc uneori este cel al funcționării inimii noastre, care funcționează toată viața, are momentele de repaus (diastola generală) și motoare de rezervă. Este modelul de perseverență și de prevedere pe care natura ni-l dă chiar prin propriul organism.
