Din experiența dumneavoastră de profesor, care considerați că este diferența dintre învățarea limbii ca set de reguli gramaticale și învățarea ei ca instrument real de comunicare, adaptare și înțelegere a lumii contemporane?
Nu cred că putem separa cele două aspecte pe care le menționați, sunt cele două fețe ale aceleiași realități. Ideal, se poate să învățăm o limbă (inclusiv cea maternă) prin expunere cotidiană la aceasta, în toate formele ei de manifestare, dar realitatea ne arată că, pentru cei mai mulți, deocamdată, lucrul acesta se reduce la spațiul clasei și la orele alocate studiului acelei limbi, în conformitate cu programa școlară și/sau la consumul unui conținut, de cele mai multe ori, limitat de preferințe și nivelul de accesare. Revenind, nu poți utiliza corect o limbă fără acumulare de lexical în timp și fără înțelegerea și învățarea regulilor gramaticale. Evident, aceste reguli și acumulări sunt lipsite de relevanță dacă nu sunt utilizate în situații de comunicare. Concret, ne însușim regulile ca să putem înțelege și comunica în viața reală.
Limba engleză este astăzi un instrument global de acces la informație și cultură. Cum poate manualul de limba engleză să contribuie nu doar la dezvoltarea competențelor lingvistice, ci și la formarea gândirii critice și a capacității elevilor de a selecta și interpreta informația?
Evident, un manual de engleză (ca, de altfel, orice manual care are ca scop învățarea unei limbi moderne) poate și trebuie să facă mai mult decât să predea vocabular și gramatică – el trebuie să fie un instrument pentru dezvoltarea gândirii critice și a capacității de a selecta și interpreta informații, de a rezolva, cu condiția ca acesta să fie conceput inteligent. Mai mult, elementele de cultură și civilizație – în egală măsură, accesul la zona literară – sunt aspecte care nu pot lipsi din structura unui manual. În acest fel, practic, limba nu este doar încă un obiect de studiu, ci un instrument de interpretare și înțelegere a lumii, un instrument de gândire și de cunoaștere.
În contextul în care elevii sunt expuși constant la conținut în limba engleză (social media, filme, jocuri), care sunt cele mai mari provocări în a transforma această expunere pasivă într-o învățare activă, coerentă și corectă?
Expunerea constantă la limba engleză reprezintă un avantaj, fără discuție. Totuși, există o diferență semnificativă între expunere și învățare, cea din urmă bazându-se pe triada: intenție, procesare și reflecție. La acestea s-ar adăuga și o componentă de intermediere între limba maternă și limba secundară, cred eu. De (prea) multe ori, expunerea (acel „învățat după ureche”) creează doar iluzia competenței, reducându-se adesea la preluarea unor forme incorecte, a unui set destul de limitat de cuvinte și expresii, la o abilitate redusă de a exprima, chiar dacă înțelegerea (în sensul de listening/comprehension) se dezvoltă etc. Aici ar putea interveni benefic un manual bine structurat și, în egală măsură, un profesor inspirat și stăpân pe materia pe care o predă. Aceste două componente, pe care le găsim în sala de clasă (inclusiv în spațiul virtual), răspund provocării pe care o menționează întrebarea, transformând accesul la o limbă printr-o formă mai curând pasivă, de consum, într-un proces activ, conștientizat, structurat și consecvent.
Dincolo de vocabular și gramatică, ce tip de competențe și atitudini considerați că ar trebui să dezvolte studiul limbii engleze în școală, pentru ca elevii să poată comunica eficient, să colaboreze și să se adapteze într-un context internațional?
Cred că, dincolo de aceste două elemente esențiale, care constituie fundația oricărui demers de învățare a oricărei limbi secundare, studiul limbii engleze, în cazul nostru, ar trebui să formeze și să dezvolte un set de competențe și atitudini esențiale pentru viața reală, mai ales în acest context internațional al începutului de mileniu, cu provocările sale. Aceasta nu se poate realiza fără un cumul de informație cât mai diversificată și bine înțeleasă, de la zona dominată de AI și tehnologie la spațiul cultural și istoric, de la registrul formal la cel al utilizării cotidiene ș.a.m.d. Doar așa cred că limba engleză poate deveni, în mod real și util, un instrument care să faciliteze comunicarea, colaborarea și funcționarea în acest climat caracterizat prin diversitate și inovație.
